Academia Română și-a făcut laborator de analiză a „războiului informațional”. Cum se vede propaganda Rusiei și Ungariei de la București

Academia Română și-a făcut laborator de analiză a „războiului informațional”. Cum se vede propaganda Rusiei și Ungariei de la București

 

Andrei Luca Popescu | Gândul.info | 27.04.2017

Academia Română a lansat miercuri Laboratorul de Analiză a Războiului Informaţional şi Comunicare Strategică (LARICS), în care un grup de cercetători aflaţi în coordonarea profesorului Dan Dungaciu, din care fac parte şi mai mulţi experţi apropiaţi zonei de securitate naţională şi de comunicare, vor diseca mesajele şi strategiile de propagandă folosite în spaţiul românesc şi european, de către Rusia, dar şi de către Ungaria, după cum a arătat academicianul Ion Aurel Pop. Cu Moscova identificată ca principal promotor al războiului informaţional, iar Budapesta ca intermediar care foloseşte aceleaşi tactici pentru a-şi promova agenda în ce priveşte Transilvania, academicienii şi experţii care au vorbit la lansarea de la Academia Română au arătat că România pare să ignore această realitate a propagandei folosite tot mai des ca armă de război şi care funcţionează cel mai bine pe un teren unde populaţia nu mai are încredere în lideri şi în instituţii. LARICS îşi propune să nu se concentreze strict doar pe emitenţii de „fake news” (concept încă vag şi greu de definit) sau de propagandă agresivă, ci pe analiza unei „geopolitici a neîncrederii” – mediile sociale unde acestea prind cel mai bine şi unde există o criză acută de încredere şi repere, a explicat Dan Dungaciu. În acest context, secretarul general al Academiei Române, academicianul Victor Voicu, a vorbit deschis despre agresiunea propagandei „Rusiei lui Putin”, dar a ţinut să amestece borcanele, apărând demersul naţionalist controversat al academicienilor, iniţiat chiar de domnia sa în timpul protestelor antiguvernamentale din această iarnă, şi acuzând un „război al românilor contra românilor”, de tipul celui informaţional practicat de Rusia, care ar avea printre ţinte BOR, Academia, familia tradiţională, valorile româneşti sau chiar pe Eminescu. Academicianul nu a explicat însă cine ar putea să se afle în spatele acestui „război hibrid din interior”, dând de înţeles doar că ar fi de folos Rusiei şi asimilându-l astfel contextului.

Academia Română a lansat LARICS (Laboratorul de Analiză a Războiului Informaţional şi Comunicare Strategică), care funcţionează sub coordonare Institutului de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale „Ion I. C. Brătianu” al Academiei Române, condus de profesorul Dan Dungaciu. Cercetătorii şi experţii cooptaţi în această structură academică urmează să se ocupe de analiza metodelor şi strategiilor folosite în războiul informaţional care afectează România şi Uniunea Europeană, în special de către Rusia şi Ungaria, concentrându-se în special pe zonele şi mediile în care aceste mesaje de propagandă care pot destabiliza România prind cel mai bine, adică acolo unde încrederea în instituţii şi în lideri este cea mai scăzută, după cum a explicat Dan Dungaciu.

Dungaciu a explicat în aula Academiei Române că LARICS nu se va concentra la început pe „fake news” (ştirile false care pot fi folosite în scop propagandistic), aşa cum fac deja multe alte organizaţii din întreaga lume, din simplul motiv că deocamdată acest concept ar fi prea vag: „Pentru noi, abordarea legată de războiul informaţional este în doi paşi. Nu ţine de fake news într-o primă instanţă, cel puţin pentru motivul că nu ştim ce înseamnă asta deocamdată. Dacă o luăm ad litteram, pentru milioane de oameni – musulmani, evrei şi mulţi alţii – şi naşterea lui Iisus este fake news. Este o chestiune atât de complicată încât preferăm să nici nu intrăm în dezbatere. O să ajungem la ea, dar nu vom începe cu ea”.

Pentru început, LARICS se va concentra pe analiza mediilor sociale şi mecanismelor neîncrederii în instituţii şi lideri, pe baza cărora războiul informaţional are succes nu doar în România, ci şi în UE.

„Cu ceea ce vrem să începem este încrederea în societăţi – naţionale sau comunitatea europeană. Teoria lui Thomas spune că o realitate falsă, percepută ca reală, devine reală prin consecinţele ei. S-a dat şi un exemplu celebru – dacă o comunitate află că o bancă intră în faliment şi este o ştire falsă, dar se repede să îşi scoată economiile din bancă, ştirea devine adevărată prin consecinţe, în sensul că banca intră în faliment. În războiul informaţional, informaţiile false care se disipează într-o societate produc consecinţe. Această ştire din teoria lui Thomas, dacă este lansată într-un sistem bancar solid, în care lumea are încredere, oamenii nu se vor repezi a doua zi să îşi scoată banii din bănci. Trebuie să există o neîncredere prealabilă în sistemul financiar, încât un astfel de zvon să producă efecte. Şi aici sunt două tipuri de analiză: pe unii îi intereasează cine lansează ştirea că sistemul financiar e în criză, pe noi ne interesează care este mediul societal care are sau nu are încredere în bănci. Sunt două paliere pe care trebuie să le acoperim, iar excesul e dăunător: dacă ne raportăm strict la cei care lansează informaţiile false, dar nu vom înţelege mediul în care informaţia e lansată, atunci ratăm cel puţin jumătate din tablou, probabil jumătatea cea mai importantă. În sensul acesta, ne interesează lipsa de încredere în instituţii, în ţesătura societală a comunităţii respective. Neîncrederea instituţională e direct proporţională cu eficacitatea unui război informaţional”, a explicat Dan Dungaciu.

Experţii cooptaţi de Academia Română în LARICS provin din domenii apropiate securităţii naţionale, comunicării, dar şi din mediul academic şi din presă. Conform paginii de prezentare, membrii LARICS sunt foştii miniştri de Externe Cristian Diaconescu şi Sergiu Celac, profesorul Dan Dungaciu, profesorul Iulian Chifu (fost consilier prezidenţial pe probleme de securitate şi politică externă), analista Antonia Colibăşanu (fostă angajată a agenţiei de analiză Stratfor), Dan Dima (fost consilier prezidenţial de securitate naţională), Mihaela Nicola (fondatorul agenţiei de comunicare The Group, care a colaborat şi cu SRI la un aşa-numit proces de rebranding), jurnaliştii Bogdan Ficeac, Ion M. Ioniţă, George Damian, Marcela Tuşcă şi Valentin Buda (ambii din Republica Moldova), fostul diplomat şi ziarist George Scarlat, consultantul Petrişor Peiu, dar şi cercetătorii Darie Cristea, Tatiana Cojocari şi Lucian Dumitrescu.

„Nu mi se pare puţin ideea de a avea în Academia Română un astfel de Laborator. Pentru că problema războiului informaţional, conştientizat şi explicitat la nivel mondial nu mi se pare că din punct de vedere politic este recunoscută în România. Problemele privind finanţarea, participarea într-un astfel de război informaţional ţin de vectorul politic. Vectorul politic în România, pe această temă, tace. Există două variante pentru a explica această pasivitate: fie vectorul politic din România nu conştientizează pericolul şi vulnerabilităţile pe termen lung, fie are propriile motive să tacă, ceea ce ar fi o chestiune extrem de interesantă şi complicată. Un hocheist american a fost întrebat cum reuşeşte să fie mereu aşa în formă. A răspuns: spre deosebire de ceilalţi hocheişti care aleargă mereu către locul unde este pucul, eu alerg unde se va afla pucul. Războiul informaţional este o formă de agresiune cât se poate de elaborată, versatilă, cu mijloace simple, ieftine, la care au acces şi cetăţenii, şi instituţiile, şi guvernele”, a explicat şi fostul ministru de Externe Cristian Diaconescu, membru în LARICS.

Secretarul general al Academiei Române: de la războiul informaţional al Rusiei lui Putin, la cel „români contra români”, asupra BOR, Academiei şi lui Eminescu

Academicianul Victor Voicu, secretarul general al Academiei, a vorbit explicit despre ameninţarea Rusiei asupra României şi UE, exercitată prin armele războiului informaţional şi prin „armata de trolli” de la Kremlin, coordonată de FSB, în care Rusia ar fi investit 7 miliarde de dolari.

„Agresivitatea manifestată de către unii dintre vecinii noştri pune în pericol potenţial atât România, cât şi nu în mai mică măsură proiectul generos al UE. Am fi prea naivi, şi nu suntem, să credem că aceşti vecini nu doresc dezintegrarea familiei europene pentru a-şi atinge scopurile politice şi de expansiune – nu vorbim neapărat de expansiune teritorială. Chiar dacă primitivismul acestor vecini, mă refer la Rusia lui Putin, care conform unei tradiţii istorice are o ameninţare a armatei fără decenţă, măcar diplomatică – nu acesta este ultimul termen. Este vorba de o propagandă disimulată, bine organizată şi cu dispersie şi acoperire europeană şi mondială manipulează mase mari de cetăţeni cu informaţii false, defăimări, propagandă pentru măreţia lui Putin, susţinerea unor anumite candidaturi”, a explicat academicianul Victor Voicu.

Voicu a vorbit şi despre cum a preluat propaganda rusă protestele antiguvernamentale din România, din această iarnă, deformându-le: „Referitor la protestele din Piaţa Victoriei, mass media rusească, preluând mesajul scurt al MAE rusesc, a dezvoltat ţintele care să ilustreze ce se întâmplă în ţara care visa să se unească cu ţara vecină, Moldova. Propaganda rusească a fost bine orientată şi ţintită. Ţintele identificate au fost printre altele violenţa acestor proteste – neadevărat, dezbinarea ţării – neadevărat, maidanul românesc, situaţia economică, sentimentele antiruseşti, UE nu ajută România, pericolul reprezentat de România pentru Rusia. Este o discrepanţă vădită între realitatea evenimentelor şi propaganda rusă”.

Academicianul Victor Voicu nu a pierdut ocazia să condamne „atacul” asupra Academiei Române, cu ocazia „manifestului” publicat în februarie 2017, în pline proteste masive împotriva guvernului Grindeanu, care a fost interpretat ca fiind naţionalist şi pro-guvernamental, pentru că a alăturat contextul protestelor cu pericolul destabilizării României şi statului de drept. De altfel, ulterior, mai mulţi semnatari şi academicieni s-au dezis de acest „manifest”. Voicu a încadrat însă miercuri acest episod într-un „război al românilor contra românilor”, care ar avea ca ţinte şi BOR sau familia tradiţională, fără însă să precizeze cine s-ar putea afla în spatele unui astfel de „război” – acestea nefiind de obicei printre ţintele predilecte ale Rusiei, ba chiar dimpotrivă.

„Ar trebui să luăm în considerare şi războiul hibrid din interior, al românilor contra românilor. Aş vrea să enunţ câteva aspecte care sunt comentate şi în mass media – campanii din presă şi pe internet, îndreptate împotriva Bisericii Ortodoxe Române, Academiei Române, familiei tradiţionale, a valorilor româneşti, oamenilor de cultură fie trecuţi, fie în viaţă – Eminescu, împotriva identităţii naţionale. Am văzut reacţii de agresivitate neadecvate şi la apelul academicienilor români. Se pune problema: sunt aceste campanii agresive spontane sau declanşate conform unei pregătiri prealabile? Ce îi mână pe ei în această luptă? Să nu uităm reacţia unor pseudo-lideri de opinie referitor la mesajul academicienilor. Am comis după părerea dumnealor un delict de opinie (…). Se încearcă cu perseverenţă impunerea dominaţiei minorităţilor, indiferent de tipul sau relevanţa lor, inclusiv a minorităţilor etnice – statutul Ţinutului Secuiesc a apărut în Monitorul Oficial. Se impune nu egalitate, ci dominaţia minorităţilor”, a considerat academicianul Victor Voicu.

Academicianul Ion Aurel Pop, despre arsenalul din războiul informaţional al Ungariei versus creierele tabula rasa ale noilor generaţii

Rectorul Universităţii Babeş Bolyai, academicianul Ion Aurel Pop, a arătat că în contextul în care astăzi lumile „se reconstruiesc pe criteriul adevărului”, adevăr care a ajuns să constea în ce crede orice om de cuviinţă că este bine sau este rău, există pericolul generaţiilor care din lipsă de cunoştinţe, pot fi bombardate cu orice informaţie: „Receptorul de astăzi e mai mult ca altădată tabula rasa. Vă amintiţi de sloganul „nu acumulare de cunoştinţe, ci know how”. Ceea ce creează un prilej extraordinar, orice lucru pe lumea asta are şi dublu tăiş: generaţii de oameni care nemaiavând cunoştinţe acumulate în cel mai bun computer pe care îl avem la ora actuală şi care este creierul omenesc, pot fi bombardaţi cu orice. Dacă comunicatorul ştie să o facă cu inteligenţă”.

Pop a exemplificat foarte multe discursuri şi „adevăruri” folosite de Ungaria, într-un veritabil „război comunicaţional şi de informare” pe care îl poartă cu România, în contextul în care România se pregăteşte să aniverseze în 2018 centenarul Marii Unirii, iar Ungaria a înfiinţat un departament de stat pentru organizarea în 2020 a centenarului Tratatului de la Trianon, care a trasat graniţele Ungariei de astăzi.

„Ungaria e o ţară care îşi întăreşte identitatea, sub un guvern de dreapta, cu colaborări de extremă dreapta, dar nu e singura ţară din regiune care face asta, o fac şi cehii, o fac şi slovacii, şi polonezii. Ei folosesc în acest moment aspecte care privesc identitatea Transilvaniei – ardelenismul şi modalitatea de a construi o nouă ţară pe temeiuri istorice, invocându-se existenţa principatului autonom al Transilvaniei. Dintre aceste idei câteva m-au frapat”, a arătat Ion Aurel Pop, care a înşirat multe dintre conceptele folosite tot mai insistent de Budapesta la adresa României, în acest „război informaţional”:

– „Autonomiile au fundament istoric şi ele trebuie promovate dincolo de statul naţional, dar în afara Ungariei, Ungaria istorică este un pământ sfânt, alt slogan care a apărut şi care trebuie reînviat politic.

– Istoria românilor este o istorie recentă, românii fac parte dintre popoarele fără istorie, incluse parţial în monarhia habsburgică şi apoi în dubla monarhuie austro-ungară.

– Termenul de valah nu este sinonim cu termenul de român, aspect împrumutat din necesităţi practice şi de statul vecin Serbia.

– Ardealul nu este România, pentru că face parte din România de mai puţin de 100 de ani, iar din Ungaria a făcut parte de o istorie întreagă şi legăturile istorice sunt mai puternice cu Ungaria, decât cu România.

– Titlul din manualele de şcoală, pe care le-am urmărit după 1990 în Ungaria istorică – introducere pentru elevii de şcoală primară: Pământul sfânt al Ungariei istorice era prefaţa, iar una din teme se chema „ungurii, civilizatorii bazinului carpatic”.

– Numele Iancu de Hunedoara este incorect, el trebuie numit Ioan, pentru că îl chema Ianoş. Absolut fals.

– Sunt voci în cultura românească care cer schimbarea imnului de stat. Ele sunt preluate şi se spune că imnul trebuie schimbat pentru că evocă personalităţi străine de cultura noastră, de pildă sintagma Mihai, Ştefan, Corvine. Corvinii ar trebui scoşi din imn, iar ei spun că de-aia trebuie schimbat imnul.

– Numele oraşului Cluj Napoca: pe baza unei poziţii a unui coleg de la Bucureşti, a apărut în Ungaria ideea că Napoca este un termen ceauşist, inventat în 1974, şi ar trebui eliminat. Este o sintagmă cu o vechime de peste 2.000 de ani, avem izvoare de când era un sat dacic, apoi a devenit Napoca, care e cel mai vechi municipiu de pe teritoriul României, a fost făcut la începutul domniei lui Adrian şi are acte în regulă. Ei preiau din arsenalul informaţiilor noastre, trunchiate şi bine dirijate.

– În fine, transilvănenii nu au dorit unirea din 1918. A fost imediat preluat şi tradus în mai multe limbi străine, pentru momentul 2018, când opinia publică din Germania, din Franţa, din statele anglofone să fie pregătită că actul Unirii s-a făcut peste voinţa locuitorilor români transilvăneni”.

Rectorul de la Cluj a explicat că există o singură soluţie pentru a contracara aceste manipulări propagandistice: „Toate aceste lucruri, pe fondul unei lipse crase de cunoştinţe, al unor lecturi fragmentare, prind contur. Pentru a putea răspunde acestor provocări, e nevoie să ne cultivăm cel mai important obiect pe care îl avem în dotare, şi anume creierul omenesc. Pentru asta e nevoie de educaţie serioasă, de grija pentru educaţie pe care noi se pare că nu o mai avem”.

Geopolitica neîncrederii. Dan Dungaciu: De ce prinde propaganda rusească în Europa, dar Rusia e impermeabilă la naraţiunea occidentală

Profesorul Dan Dungaciu a explicat că LARICS se va concentra iniţial mai ales pe „geopolitica neîncrederii”, adică de acele spaţii în care încrederea societăţii este joasă: „Dacă verifici aceste spaţii, o să constaţi că acolo este foarte posibil ca un tip de război informaţional să fie eficace. Comunităţi, spaţii ample, cum e şi UE, sunt acum într-un fel de criză pe care o vedem explicitată prin jumătate de vot extremist care s-a aplicat în Franţa, de pildă. (…) Este o descărcare prin care o criză profundă îşi găseşte într-un fel reacţia. Europenii nu mai au încredere în propriii lideri, de aici apetenţa unora de a recepţiona anumite mesaje. Nu pentru că o plătesc ruşii pe doamna Le Pen o votează pe ea, ci ruşii o plătesc pe doamna Le Pen pentru că ei votează cu ea. O lipsă de încredere în Europa face ca acest spaţiu să fie deschis la asemenea penetrări”.

Dungaciu a explicat pe larg de ce Rusia are atât de mult succes în folosirea războiului informaţional în Europa, dar mai puţin în România, dar şi de ce Rusia nu ar putea fi la rândul ei ţinta unui răspuns de acelaşi tip din partea Europei, deşi, după cum a declarat fostul ministru de Externe Cristian Diaconescu, ar fi o forţă foarte mare într-un astfel de război.

„Cum reuşim să nu înţelegem că un Occident care este mai bogat, mai puternic, mai informat nu funcţionează pentru Federaţia Rusă? Astăzi, Rusia este exact opusul României înainte de 1989. Cum era atunci, de ce ascultam toţi aproape cu religiozitate Europa Liberă pentru a auzi informaţii despre România? Erau două condiţii esenţiale: nu aveam încredere în propriii lideri, nu îi iubeam şi aveam încredere în sursă, adică în Occident. Asta ne făcea extrem de deschişi. Federaţia Rusă de astăzi nu are încredere în Occident şi îşi iubeşte liderii. Nu are încredere în Occident, orice i-ar spune Occidentul. Şi îşi iubeşte încă liderii, prin urmare orice acţiune propagandistică transmisă către Federaţia Rusă este ineficientă în momentul ăsta. (…) Când încrederea în Putin va fi subminată, în momentul acela populaţia va fi mai deschisă să primească anumite mesaje din Occident. Când se va ridica întrebarea dacă Putin greşeşte, dacă aceşti occidentali au dreptate, atunci Rusia devine permeabilă la astfel de mesaje”, a explicat Dan Dungaciu.

Coordonatorul LARICS a mai arătat că deocamdată România rezistă acestui război, dintr-o cauză simplă, însă că există riscuri: „O lipsă de încredere în Federaţia Rusă şi în mesajele explicite care vin de acolo este explicaţia pentru care în presa românească Federaţia Rusă reuşeşte să se strecoare mai degrabă marginal. Dar există o neîncredere în instituţiile sociale, politice din România. Asta nu înseamnă că o confruntare cu Rusia nu există sau nu va exista. Va exista prin intermediari. Ne vom confrunta în următorii ani cu asemenea tip de bătălie în care vor fi prezente şi mesaje de la Budapesta, şi de la Moscova”.

Academia Română și-a făcut laborator de analiză a „războiului informațional”. Cum se vede propaganda Rusiei și Ungariei de la București