Interviu Lucian Dumitrescu: Narațiuni Strategice. Securizare și legitimitate în relațiile internaționale

Interviu Lucian Dumitrescu

Narațiuni Strategice. Securizare și legitimitate în relațiile internaționale

 

 

Vă semnalăm ultima apariție editorială din Colecția LARICS a Editurii Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale „Ion I.C. Brătianu”. Volumul „Narațiuni Strategice. Securizare și legitimitate în relațiile internaționale” este semnat de Lucian Dumitrescu. În următoarele rânduri vom afla mai multe despre subiectul volumului dintr-un scurt interviu oferit de către autor.

 

Ce legătură au narațiunile strategice cu studiile de securitate?

În primul rând, narațiunile strategice reprezintă un nou concept academic pentru soft power. Ceea ce înseamnă că cei care cercetează narațiunile strategice decriptează de fapt un exercițiu de putere prin care diferite state comunică pentru a deveni mai credibile atât pentru propria populație cât și pentru pentru populațiile altor state. De asta se spune că în competiția dintre mai multe state câștigă statul a cărui poveste e mai credibilă. Și că statele care nu propun povești credibile pierd. Întrebarea e de ce propun unele state povești de succes, iar altele nu. Adaptarea narațiunilor strategice la propria cultură de securitate joacă un rol fundamental. Evident, lucrurile sunt mai complicate, dar narațiunile strategice sunt parte integrantă a procesului de influențare strategică. În al doilea rând, trebuie spus că faptele nu capătă sens prin ele însele.

Faptele capătă înțeles pentru populație, adică sunt traduse, de narațiunile sau discursurile care le însoțesc. Criza rachetelor din Cuba, din 1962, ne oferă un exemplu de trei traduceri diferite ale aceluiași eveniment. Pentru Statele Unite, rachetele Uniunii Sovietice apăreau ca arme ofensive, îndreptate împotriva Americii și a stilului de viață democratic. Kremlinul conferea un sens defensiv rachetelor balistice instalate în Cuba. Ele apărau democrațiile socialiste. După invazia din Golful Porcilor, Havana vedea rachetele sovietice ca un instrument de apărare a propriei suveranități. Iată deci grile de lectură regionale, imperiale și naționale pentru un același eveniment. E de reținut că un eveniment se transformă într-unul de securitate printr-o narațiune strategică. Celelate conexiuni dintre narațiunile strategice și studiile de securitate sunt explicate pe larg în carte.

 

 

Cartea se poate achiziționa de pe pagina librăriei ISPRI

 

Se poate vorbi despre o conexiune între narațiunile strategice și fake news?

Cartea demonstrează că nu orice știre falsă este de interes pentru studiile de securitate. Studiile de securitate sunt preocupate de fake newsul strategic, adică de acele știri false care afectează legitimitatea unor instituții publice, care decredibilizează politici publice ori care sunt de natură să inducă rupturi sociale, mai ales între grupurile etno-religioase. Pe scurt, studiile de securitate sunt preocupate de știrile false cu impact comunitar, care pot genera o avalanșă de emoții negative – frică, furie, apatie – în cadrul unei populații. În plus, e important de stabilit dacă fake newsul strategic este un fapt izolat, respectiv o singură știre, sau dacă face parte dintr-un proces de influențare strategică. Adică dacă sunt mai multe știri care reproduc aceeași viziune sau imagine despre un actor statal sau non-statal.

Pentru cei mai puțin familiarizați cu studiile de securitate, cartea precizează că narațiunile tactice sunt mai apropiate de sensul comun atribuit știrilor false. Narațiunile strategice sunt cadre interpretative mai largi, care evidențiază fie partea plină a paharului, fie partea goală a acestuia. Astfel, fapte veritabile pot fi puse fie într-o lumină pozitivă, fie într-una negativă de narațiunile strategice. Rezultă de aici legătura directă dintre narațiunile strategice și propagandă.

 

Ce noutate aduce cartea?

Sunt cel puțin două noutăți. Prima se referă la conținutul academic. Cartea propune un demers de cercetare – teorie, metodologie, date empirice – pentru examinarea propagandei. Are o parte teoretică destul de densă și poate ușor descurajantă pentru cititorul neobișnuit cu domeniul. Ideea e că dacă un stat face studii de securitate cu teorii vechi de jumătate de secol, statul respectiv nu poate să fie un furnizor eficient de securitate pentru proprii cetățeni și nici un jucător important la nivel regional. Motivul? Politicile de securitate au la bază ipoteze teoretice. Iar a doua noutate ține de prezentarea narațiunilor strategice utilizate de mai multe state. Dacă privim aceste narațiuni strategice printr-o grilă academică nu avem motive să devenim paranoici și să exagerăm anvergura unor amenințări de securitate. Grila academică este însă și un antidot împotriva naivității. Ea ne ajută să observăm componenta socială, construită deci, a amenințărilor de securitate, precum și potențialul unor discursuri de securitate aparent benigne de a deveni maligne în contexte instituționale specifice.

 

*Lucian Dumitrescu este lector asociat la Masterul de Studii de Securitate 

Interviu Lucian Dumitrescu: Narațiuni Strategice. Securizare și legitimitate în relațiile internaționale